Dacă istoria ne-a fost presărată cu evenimente potrivnice, prezentul pare străjuit de grafice dușmănoase.
Zilele trecute, într-o statistică realizată de Uniunea Europeană, ne plasăm iarăși în capul sau în coada tabelului, în funcție de cum sînt formulate întrebările. Singurul avantaj al poziționării este că e foarte ușor să ne găsim: căutăm la vreo două sigme îndărătul mediei. De data acesta, chestionarul a fost referitor la știință.
Aproape 27ooo de persoane, din cele 28 de state au fost încolțite cu întrebări. Rezumatul pentru întreaga uniune e mai curînd optimist. Trei sferturi cred că știința are o influență pozitivă în societate, că ne face mai sănătoși și ne aduce un plus de confort în viață. Per ansamblu, interesul pentru știință a crescut în medie cu 8%, comparativ cu un studiu asemănător realizat cu peste 10 ani în urmă. Însă la media asta, fiecare țară a contribuit după posibilități. Sau, altfel spus: „după buget, coane Fănică”.
Și dacă veni vorba de buget, să începem cu niște cifre de acum cîțiva ani despre atitudinea financiară la nivel mondial vis a vis de cercetare. In graficul respectiv (pagina 4), avem în ordonată numărul de cercetători și ingineri la milionul de locuitori – o măsură a gradului general de civilizație (științifică) a unei țări – iar în abscisă procentul alocat din buget. Fiecare țară este indicată cu un cerc proporțional cu suma totală dedicată științei și cercetării. Probabil că sîntem de acord că e preferabil să rezervi un procentaj cît mai consistent din buget pentru știință, să ai cît mai multe persoane angajate în domeniu și să aloci sume mari pentru cercetare. Cu alte cuvinte, e bine să fii în dreapta, sus și mare. România e în stînga, jos și mică!
Pornind de la datele respective, efectul recentei statistici încetează să mai fie șocant, devenind doar trist.
Dar să revenim la tabelele noastre. La nivel european, majoritatea populației (57%) este interesată de știință. La noi, aproximativ două treimi este neinteresată (61%). E adevărat că sîntem mult mai neinformați comparativ cu media europeană. Doar 25% dintre români se simt informați – ceea ce ne pune alături de unguri și bulgari în poala tabelului. Media europeană este de 40% și este ridicată de țări ca Danemarca sau Suedia cu scoruri de peste 60%.
Lipsa informției nu incomodează însă adoptarea unei opinii. Iar părerea generală este că ne bazăm prea mult pe știință și prea puțin pe credință. Doar 16% dintre români resping această afirmație.
Cînd vine vorba de educație, se pare ca am fost cu toții puternic marcați de orele de știință, pe băncile școlii: 75% dintre români au studiat știința la un moment dat, comparativ cu doar 47% în Europa. Cu alte cuvinte ne pricepem la lucruri care nu ne interesează. Cu școala stăm cel mai bine pe continent – 68% dintre români au făcut știință în generală sau liceu, față de doar 19% dintre nemți sau 15% dintre unguri. E adevărat, dacă ne mutăm la facultate, sîntem iarăși, cu doar 6%, în parterul clasamentului, alături de Cehia și Slovacia și mult în urma Suediei (26%) sau Finlandei (26%) – mde, Nokia și premiul Nobel.
Puținul de informație românul îl ia de la televizor – cu un nețărmurit abandon de 74%, comparativ cu media europenă, țărmurită la 65%. Altfel, apelăm cu parcimonie la ziare (22% față de 33%) sau internet (21% față de 32%).
Așa încît pare normal ca, întrebați care sînt cele mai calificate persoane să explice impactul științei asupra societății, să dăm un calificativ imbatabil pe plan european, jurnaliștilor de televiziune! Alfel, oamenii de știință din universități și companii private, medicii și reprezentanții consumatorilor sînt priviți cu multă precauție. Mult mai de nădejde sînt scriitorii și intelectualii. Și mai ales reprezentanții guvernului!
